Singur

De ce sunt singur? Ce am făcut sa fiu lăsat deoparte?

Unde este iubirea ce am primit-o 9 luni de zile.

Stai, acum realizez, da, știu, am un moment de ratacire. Cum sa uit ca de fapt iubirea o am din vesnicie si va continua in vesnicie. Tata, iarta-mă, devin uman si uit ca tu mă iubesti necondiționat la fel ca pe toate creațiile tale.

E intradevar greu sa fi uman, sunt atâtea nevoi, atâtea lucruri pe care nu credeam ca mă vor schimba. Fizicul uman e asa de fragil, nu-mi vine încă sa cred cât de diferite sunt senzatiile de foame, somn, frig, toate sunt coplesitoare, sunt interminabile, de ce apar atât de multe si deodată? Nevoile fizice umane sunt si extenuante, cred ca va fi mai bine sa mă odihnesc, sa primesc energie, după aceea am sa vorbesc cu mama mea, cu cea ce m-a adus mai aproape de EA.

Dar când ajung sa o vad? Când? Nerabdarea mă termina.

Stai. Eu nu pot, nu pot sa mă opresc din plâns!

Mama, da, mama mea, iubita mea mama.

Tatal meu ceresc, cum sa ii spun mamei ce am nevoie? Cum?